CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 932 / 2014

Dosar nr. 945 / 2014

AVIZ

referitor la proiectul de Ordonanţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice

Analizând proiectul de Ordonanţă pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.125 din 25.08.2014,

CONSILIUL LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de ordonanţă, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Proiectul de ordonanţă are ca obiect modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în scopul îmbunătăţirii cadrului normativ în materie.

2. Din punct de vedere al dreptului Uniunii Europene, proiectul intră sub incidenţa reglementărilor subsumate normelor europene din segmentul legislativ - Politica în domeniul transporturilor, în sectorul – Condiţii tehnice şi de securitate.

În raport de obiectul specific de reglementare, la nivelul dreptului european derivat, prezintă incidenţă directă dispoziţiile Directivei 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere (reformată) publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L nr.403 din 30 decembrie 2006.

Prin proiect se are în vedere revizuirea modului de transpunere a unor dispoziţii ale directivei, pentru a asigura claritate si coerenţă legislaţiei interne în acest domeniu, în vederea atingerii scopului prevăzut de Directiva 2006/126/CE.

Astfel, este modificată definiţia noţiunii de „autovehicul”, se defineşte noţiunea de „tractor agricol sau forestier” şi, ca urmare a acestor modificări, se intervine legislativ asupra normelor care cuprindeau noţiunea de „autovehicul” şi /sau „tractor”.

De asemenea, este revizuită noţiunea de „reşedinţă în România”, în scopul corectei transpuneri în legislaţia naţională a conceptului de „reşedinţă normală” din cuprinsul Directivei 2006/126/CE.

Potrivit Notei de fundamentare, aspectele menţionate mai sus au constituit obiectul unei solicitări de informaţii formulate de către Comisia Europeană în cadrul dosarului EU Pilot 543/13/MOVE, referitoare la transpunerea în legislaţia internă a Directivei 2006/126/CE privind permisele de conducere (reformată).

Astfel, prin adoptarea acestor modificări legislative şi comunicarea acestora către Comisie poate fi evitată declanşarea procedurii de infringement împotriva României, ca urmare a transpunerii necorespunzătoare a unor prevederi din Directiva 2006/126/CE. Din această perspectivă, apreciem că transpunerea la nivel intern a  dispoziţiilor punctuale din directivă, reprezintă un demers necesar ce se impune a fi concretizat

În plus, intervenţiile legislative propuse au în vedere transpunerea dispoziţiilor Directivei Consiliului din 16 decembrie 1991privind utilizarea obligatorie a centurilor de siguranţă şi a sistemelor de fixare a copiilor în scaune în vehicule (91/671/CEE).

3. La formula introductivă, pentru rigoarea redactării, expresia „art.1 pct.III 5” trebuie redată sub forma „art.1 pct.III poz.5”.

4. Ca observaţie de ordin general, precizăm că, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, părţile dispozitive ale punctelor art.I trebuie reformulate, potrivit următoarelor modele:

- „Alineatul/Alineatele (...)/(...) - (...) al/ale articolului se modifică şi va/vor avea următorul cuprins:”;

- „Alineatul/Alineatele (...)/(...) - (...) al/ale articolului ... se abrogă”;           

- „După alineatul (...) al articolului ... se introduce un nou alineat, alin.(...)/se introduc ... noi alineate, alin.(...) - (...), cu următorul cuprins:”;

- „La articolul ... alineatul (...), după litera ...) se introduce o nouă literă, lit....)/se introduc ... noi litere, lit. ...) - ...), cu următorul cuprins:”.

5. La art.23¹ alin.(2) lit.b), astfel cum este propus la art.I pct.9, pentru corectitudinea exprimării, sintagma „ori Confederaţia Elveţiană” trebuie înlocuită cu expresia „ori în Confederaţia Elveţiană”.

La alin.(3), pentru un spor de claritate a normei, partea finală a textului trebuie reformulată, astfel: „autorităţilor competente să le examineze, dacă se află într-una dintre situaţiile prevăzute la alin.(2)”

6. La art.24 alin.(5³), astfel cum este propus la art.I pct.12, pentru corectitudinea exprimării, sintagma „ori dovedesc că se află la studii” trebuie redată sub forma „ori care dovedesc că se află la studii”.

7. La art.I pct.16, referitor la normele propuse pentru art.36 alin.(1²) şi (1³), semnalăm următoarele:

a) La alin.(1²), întrucât în regulament sunt prevăzute şi condiţiile referitoare la portul centurilor de siguranţă de către minori, nu doar condiţiile referitoare la dispozitivele de fixare în scaune, aşa cum rezultă din textul propus, pentru un spor de claritate a normei este necesar ca expresia „în condiţiile prevăzute de regulament” să fie redată în finalul textului.

b) La alin.(1³), precizăm că din redactarea tezei a doua a normei nu rezultă dacă sunt avute în vedere „vehiculele care nu sunt echipate cu sisteme de siguranţă” la care se referă prima parte a textului alineatului sau vehiculele „destinate transportului public de persoane” şi „taxiurile”, care sunt exceptate de la regula instituită prin acest alineat.

Pentru acest motiv, este necesară reformularea expresiei „transportaţi în astfel de autovehicule”, astfel încât din text să reiasă cu claritate care anume categorie de autovehicule este avută în vedere.

8. La art.88 alin.(1¹), astfel cum este propus la art.I pct.21, semnalăm că din redactarea propusă nu rezultă dacă expresia „în măsura în care prin aceasta nu se afectează acordarea asistenţei medicale de urgenţă sau de prim ajutor” reprezintă o condiţie aplicabilă în toate situaţiile în care recoltarea se poate face de către categoriile de persoane avute în vedere de text sau reprezintă una dintre situaţiile în care se poate realiza recoltarea, alături de celelalte două situaţii prevăzute de normă (persoana refuză transportul de urgenţă la o unitate sanitară sau starea sa de sănătate nu impune acest lucru). Precizăm că această a doua interpretare este justificată de faptul că în text sunt utilizate expresiile „ori persoana respectivă refuză” şi, respectiv „sau starea sa de sănătate nu impune”, expresii din care rezultă că ar mai exista o situaţie în care recoltarea se poate face de către categoriile de persoane prevăzute de text.

Pentru un spor de claritate a normei, este necesară reanalizarea şi reformularea acesteia, eventual prin utilizarea unei enumerări a situaţiilor respective, marcate cu litere mici ale alfabetului. În orice caz, este de analizat dacă nu ar fi necesară impunerea condiţiei referitoare la neafectarea acordării asistenţei medicale de urgenţă sau de prim ajutor drept condiţie aplicabilă pentru toate situaţiile care vor fi prevăzute de text.

9. La partea dispozitivă a art.I pct.25, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, expresia „punctele 9 şi 10” trebuie redată sub forma „pct.9 şi 10”.

10. La art.108 alin.(1) lit.b) pct.10, astfel cum este propus la art.I pct.25, semnalăm următoarele:

a) Din redactarea art.36 alin.(1³), propus la art.I pct.16, la care se face trimiterea, rezultă că, în cazul transportului copiilor sub trei ani în taxiuri, aceştia trebuie să ocupe un alt loc decât cel de pe scaunul din faţă. Cu toate acestea, prin proiect nu se sancţionează în mod distinct şi încălcarea acestei obligaţii, urmând deci să fie aplicabilă norma generală de sancţionare din cuprinsul art.102 alin.(1) pct.27 potrivit căreia constituie contravenţie  transportul copiilor în vârstă de până la 12 ani sau al animalelor pe locurile din faţă ale vehiculelor.

O astfel de soluţie legislativă apare ca fiind insuficient de previzibilă motiv pentru care sugerăm reanalizarea acesteia.

b) În ceea ce priveşte contravenţia prevăzută în teza a doua a pct.10, apreciem că, pentru un spor de claritate a reglementării, aceasta ar trebui să facă obiectul unui punct distinct al art.108 alin.(1) lit.b), redactat astfel încât să se înţeleagă dacă textul se referă la fapta de a transporta copii cu vârsta de peste trei ani, având o înălţime de până la 150 cm, pe scaunul din faţă al oricărui tip de autovehicule sau doar al autovehiculelor care nu sunt echipate cu sisteme de siguranţă. În acest context, este de analizat şi raportul dintre această normă sancţionatorie şi norma din cuprinsul art.102 alin.(1) pct.27, potrivit căreia constituie contravenţie  transportul copiilor în vârstă de până la 12 ani sau al animalelor pe locurile din faţă ale vehiculelor.

În situaţia în care se are în vedere instituirea unor reguli distincte pentru sancţionarea transportului copiilor pe locurile din faţă ale vehiculelor, în funcţie de tipul vehiculului şi de înălţimea copilului, la care să se adauge şi criteriul vârstei, apreciem că se impune corelarea normelor propuse prin proiect, precum şi modificarea art.102 alin.(1) pct.27, astfel încât reglementarea să fie clară şi previzibilă.

11. La art.116 alin.(2¹), astfel cum este propus la art.I pct.31, pentru un plus de rigoare în exprimare, precum şi pentru corelare cu dispoziţiile art.114, care stabilesc cazurile în care se dispune anularea permisului de conducere, sintagma „ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni în cazul căreia a intervenit aplicarea legii penale de dezincriminare, potrivit art.4 din Codul penal” trebuie reformulată, astfel: „ca urmare a condamnării pentru o infracţiune care a fost dezincriminată, în condiţiile art.4 din Codul penal”.

Precizăm că norma propusă prin proiect reprezintă o normă cu caracter general, care va fi aplicabilă în toate situaţiile în care va interveni o lege de dezincriminare, nu doar pentru situaţia de dezincriminare avută în vedere de Nota de fundamentare.

Mai mult decât atât, semnalăm că din formularea propusă rezultă că soluţia privind eliberarea unui nou permis de conducere fără susţinerea unui examen va fi aplicabilă nu doar în cazul în care infracţiunea dezincriminată este una dintre cele prevăzute la art.114 alin.(1) lit.a) şi b), ci şi în cazul în care infracţiunea dezincriminată face parte din categoria vizată de art.114 alin.(1) lit.d), respectiv o infracţiune pentru săvârşirea căreia titularului permisului de conducere i s-a aplicat, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă, prevăzută la art.66 alin.(1) lit.i) din Codul penal.

Pentru toate aceste motive, apreciem că se impune completarea corespunzătoare a Notei de fundamentare.

În acest context, precizăm că din proiect trebuie eliminate normele din cuprinsul art.II, care, fără a reprezenta nici măcar situaţii tranzitorii, prevăd soluţii diferite pentru aceleaşi situaţii ca şi cele avute în vedere de art.116 alin.(2¹). În plus, eliminarea acestor norme se impune şi ca urmare a faptului că prin acestea se instituie reglementări discriminatorii pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie, respectiv condamnarea pentru o infracţiune care a fost dezincriminată. Astfel, potrivit art.II alin.(1), o parte dintre aceste persoane ar trebui să susţină din nou examenul pentru obţinerea unui nou permis de conducere, în vreme ce, potrivit alin.(2), o altă categorie de persoane nu ar mai fi supusă acestui examen, în funcţie de un criteriu (dispunerea sau nedispunerea măsurii anulării până la data depunerii cererii) care nu poate fi caracterizat drept „obiectiv şi raţional” în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Apreciem că, referitor la reglementarea propusă la art.II din proiect, sunt aplicabile, mutatis mutandis, cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr.86/2003, putându-se afirma că ele „creează premisele unei discriminări între persoane care, deşi se găsesc în situaţii obiectiv identice, beneficiază de un tratament juridic diferit, ceea ce contravine prevederilor art.16 alin.(1) din Legea fundamentală”.

12. La art.I pct.33 lit.b), semnalăm că în cuprinsul art.6 pct.15 este utilizată expresia „de autovehicule sau de tramvai”, şi nu expresia „de autovehicule sau de tramvaie”, aşa cum rezultă din textul propus. Este necesară, de aceea, prevederea expresă, pentru această normă, a modalităţii de înlocuire a respectivei sintagme.

În plus, la lit.d), semnalăm că în cuprinsul textelor ce conţin termenii ce urmează a fi înlocuiţi mai apare şi termenul „autovehiculelor”, fără ca pentru această situaţie să se prevadă expresia de înlocuire. Este necesară, de aceea, completarea corespunzătoare a normei. În acest context, sugerăm să se analizeze necesitatea înlocuirii unor termeni şi pentru celelalte norme din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 în care se regăsesc termenii „autovehiculelor”, „tramvaielor” şi, respectiv „tractoarelor”.

13. La art.IV, pentru concizia redactării, expresia „Prevederile articolului I punctele 16 şi 25” trebuie redată sub forma „Prevederile art.I pct.16 şi 25”.

14. În ceea ce priveşte menţiunile de transpunere a dispoziţiilor din actele juridice ale Uniunii Europene, propuse atât la art.I pct.34, cât şi în finalul proiectului, semnalăm că, potrivit uzanţei normative în domeniu, în cazul în care transpunerea unor astfel de dispoziţii se realizează prin intervenţii legislative asupra unui act normativ existent, menţiunea de transpunere se prevede în finalul actului modificator, ca dispoziţie de sine stătătoare a acestuia. Astfel, o menţiune de transpunere este prevăzută în finalul Legii nr.203/2012 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Precizăm că, atunci când actul normativ de bază este republicat, în finalul acestuia sunt redate toate menţiunile de transpunere cuprinse în actele modificatoare[1].

În aceste condiţii, prevederea şi în cuprinsul menţiunii de transpunere din finalul actului normativ de bază şi în cuprinsul menţiunii de transpunere din finalul proiectului a aceloraşi norme din cuprinsul unor directive ar trebui reanalizată. Precizăm că în această situaţie sunt referirile la dispoziţiile art.2 alin.(1) lit.a) pct.(iii) şi alin.(2) lit.a) teza întâi şi lit.b) din Directiva Consiliului 91/671/CEE, care sunt prevăzute şi de art.I pct.34 şi de menţiunea din finalul proiectului.

Este adevărat că, în final, prin încorporarea în actul normativ de bază a dispoziţiilor de modificare sau de completare, transpunerea se va realiza prin intermediul dispoziţiilor actului normativ de bază, însă, într-o astfel de interpretare, niciun act modificator nu ar trebui să cuprindă menţiunea de transpunere, ci, de fiecare dată, ar trebui să fie modificată menţiunea de transpunere din finalul actului normativ de bază. Cu toate acestea, este de analizat dacă o astfel de soluţie, corectă din punct de vedere al normelor interne de tehnică legislativă, este suficientă în raport cu modalitatea în care România, ca stat membru al Uniunii Europene, trebuie să comunice modalitatea de transpunere a actelor juridice ale Uniunii.

Pentru toate aceste motive, se impune reanalizarea modalităţii de indicare a transpunerii dispoziţiilor respectivelor directive. În subsidiar, precizăm că la menţiunea de transpunere din finalul proiectului, pentru corectitudinea normei de trimitere, expresia „şi art.2 alin.(1) alin.(2) lit.a) teza întâi” trebuie înlocuită cu sintagma „şi alin.(2) lit.a) teza întâi”.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş   ILIESCU

Bucureşti

Nr.932/26.08.2014

---

[1] Cu titlul de exemplu, a se vedea republicarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.326 din 5 iunie 2013.